În așteptarea Paștelui

Paştele a fost întotdeauna o sărbătoare aşteptată cu foarte mult entuziasm. Din copilăria mea îmi amintesc că atunci când eram foarte mică, încă nu mergeam la şcoală, bunica, Dumnezeu s-o odihnească, mă adormea întotdeauna sâmbătă seara şi nu mă lua la Înviere, spre marea mea nemulţumire, ba mă mai şi păcălea spunându-mi că m-a trezit, dar i-am spus să meargă fără mine. Abia când am început a merge lașcoală, am mers și la Înviere.
Îmi amintesc cât de mult aşteptam toate pregătirile premergătoare. Cu câtă sfială şi câtă bucurie în suflet. De la curăţenia de Paşte din casă şi din grădină şi până la încondeierea ouălelor roşii, pe care nu le vopseam pe toate simplu ci le duceam, o parte din ele, cu grijă în coşuleţ la o doamnă care ştia să le încondeieze. Le ziceam ouă închistrite.
Şi apoi noaptea Învierii, cât farmec avea, cum mergeam la morminte, le curăţam şi puneam lumânări, cum pregăteam coşuletul cu pască, cozonac, ouă roşii, pentru a fi dus la sfinţit, cum stăteam noaptea întreagă şi cântam şi cum la sfârşitul slujbei veneam acasă cu lumânările în mână având mare grijă să nu le stingem. Ce imagine deosebită să vezi tot satul cum se împâzea aşa de oameni cu lumânări aprinse în mână.
Iar a doua zi, îmbrăcaţi cu hăinuţe noi, ne spălam pe ochi într-un vas în care exista un ban şi un ou roşu, iar cine se spăla ultimul lua banul, iar apoi mergeam pe la prieteni să vestim Învierea Domnului şi să ciocnim ouă roşii.
Mi-e dor de timpul acela. Şi azi facem multe pregătiri, chiar prea multe uneori, dar farmecul nu mai e acelaşi. Pentru noi. Deşi multe lucruri au rămas la fel. Pentru micuţii noştri el există încă. De aceea ne străduim să nu alterăm ceea ce am păstrat.
Sper să aveţi un Paşte cu multe bucurii, indiferent cînd îl sărbătoriţi şi cu amintiri de neuitat.

P.S: O vreme nu am putut să scriu pe blog și am tot scris pe primul meu blog, dar mă bucur că am revenit. Să ne auzim sănătoși!

În categoria jurnal personal, sărbători | Etichete , , , , , , , | 4 comentarii

Jurnalul zilei

Pentru astăzi (data/ora)… 13 martie, după-amiază, o zi departe de a fi fatidică. Dimpotrivă, e o zi însemnată pentru mine, între două aniversări importante. Ieri a fost ziua fratelui meu, iar mâine e ziua unei foarte bune prietene și fină a mea.

Afară … a fost soare; cu dinți și chiar cu măsele, dar a fost soare și ieri și azi, chiar dacă nu au fost mai mult decât câteva grade, iar noaptea au fost temperaturi cu minus. Încă se mai vede în depărtare zăpada căzută , dar aici pare că primăvara își va intra curând în drepturi.

Mă gândesc … cât de mult s-au schimbat lucrurile în ultimul timp. Nici nu știu dacă mintea noastră poate face față la toată avalanșa de evenimente menite să schimbe din temelii lumea pe care o avem. În doar două săptămâni războiul și toate veștile venite de pe front, de la graniță și din locurile în care ajung refugiații din calea războiului, ne-a dat tuturor mult de gândit și ne-a făcut să ne prioritizăm lucrurile. Mă refer aici la prioritizarea adevărată, nu la panica pe care au trăit-o mulți, de a-și cumpăra fără măsură și fără sens diferite lucruri, cu singurul scop de a-i îmbogăți pe alții. Se pare că nici după pandemie, nu au învățat unii nimic, tot nu știm să discernem lucrurile exagerate care ni se vântură prin față de cele adevărate și mai puțin spectaculoase. Si apropo de pandemie, a dispărut de miercuri, ocazie cu care unii dintre elevi au putut să-și vadă după aproape doi ani dascalii la față, iar unii dascăli și-au văzut prima dată unii elevi. Iar astea sunt lucruri foarte triste în esența lor.

Din locurile de unde învăţăm … unii de la alţii, în fiecare zi câte puţin. Din experiența anilor trecuți, din experiențele anterioare.

Sunt recunoscătoare pentru …  liniște și pentru pace. Trăim în pace. Suntem fericiți și nu știm. Ne tulburăm noi singuri cu diferite prostii pacea interioară. Aseară am fost cu Paula și cu prietenii noștri, vecinii, la o manifestație pentru pace și erau și câteva persoane venite din Ucraina. Suntem în pace. Suntem mai bine decât credem.

Cu ce sunt îmbrăcată … cu o rochie înflorată. E cald și confortabil în casă, așa că umblu desculță și în rochie.

Citesc …ceva ușor, ceva care să îmi abată gândurile. Tocmai am terminat de citit  Evvie Drake o ia de la capăt.

Ceea ce aştept (sper) … să trecem cu bine peste perioadele acestea și să ne rugăm să fie pace, să nu se extindă tragedia.

Ce mai meşteresc … nimic la categoria artă sau hand-made. Doar Paula dorește să se apuce de tricotat. Își tot caută tutoriale pe Pinterest. dar evident că i-am spus să aibă răbdare să treacă săptămâna aceasta, că are la sfârșitul ei olimpiada de română și apoi să se apuce de tricotat. Știu că par lucruri puerile, dar lucrul de mână ține și a ținut mereu mintea ocupată și nici nu poți sta tot timpul doar căutând știri negre. Nu ajută pe nimeni. Poate de asta se fac în continuare olimpiade, se merge la școală, se profită de normalitate. Ne ajută moral. Și apropo de olimpiade, Paula tocmai a luat o mențiune la una la care a fost ieri, ceea ce e foarte bine pentru ea.

În casă … se aude radioul. Ascult când sunt acasă Radio Cluj. Îmi place mult muzica lor, știrile despre evenimente locale și tot felul de interviuri care mă relaxează. Nu întotdeauna se prindebbine, dar în ultima vreme e totul în regulă. Cred că s-a reglat antena.

Din bucătărie… miroase a tocăniță, a păstăi cu usturoi și a alte bunătăți simple de post. Deja suntem in Postul Paștelui.

Unul dintre lucrurile mele preferate … să stau în casă la căldură și să citesc cu pisica cuibărită alături. 

Voi cum sunteți?

În categoria jurnal personal, viata in cluj | Etichete , , , | 8 comentarii

O zi tristă

Nu credeam că va veni atât de repede ziua aceasta. Ziua în care a început războiul în Ucraina. Tristă zi, sfâșietoare chiar.

Eu am crescut în pace. Au fost ani buni, ani dificili, ani așa și așa, dar ani cu pace.

Eu am crescut în pace, dar cu povești despre război.

„Ucraină, Ucraină,/ mult ai plâns și-ai fost străină”, cânta bunica, mai mult ca un bocet decât ca un cântec. Ea s-a născut in 34, a prins războiul, a prins foametea, a prins colectivizarea, a prins frica comunismului și a securității, a prins Revoluția. Noi am trăit-o doar pe acesta din urmă și pandemia.

Am mai avut în anii 90 război aproape de granițe, în fosta Iugolsavie. Ultimele conflicte cred că s-au întins pănă la începutul anilor 2000. Cu toate acestea, acum simt, nu știu de ce, foarte aproape de noi războiul acesta.

Nu am râs, nu am făcut glume, nu am distribuit meme pe facebook. Știu că se râde pe tema aceasta de ceva timp, dar eu nu am putut să o fac. Am tot sperat și m-am rugat să nu se întâmple. Iată că s-a întâmplat. Cine știe care e planul Lui cu noi?

În categoria jurnal personal | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

Ziua națională a lecturii

Am trăit să o avem și pe asta: o zi națională a lecturii, declarată și sărbătorită în mod oficial. Nici nu e așa de rău. S-au mai lamentat unii și alții, că la noi e la modă să te lamentezi din orice, că prea ni se poruncește să citim, că iar îi obligăm pe copii, că cititul nu se face cu forța și la oră exactă, dar măcar o avem.

foto: a Hygge-ish Life

Nu vă spun ce am făcut astăzi (deși aș avea ceva de povestit referitor la acest aspect, mai ales că astăzi ni s-a sugerat la nivel național să citim cu copiii musai 15 minute la oră fixă: 11 si 14; iar din proprie inițiativă am avut și o întâlnire absolut minunată cu copii și colege faine de la mai multe școli din Câmpeni, Cluj, Drăgușeni – Suceava, Prundu Bârgăului și Târgu Mureș), nu vă spun ce fac (nici cum mă așteaptă un bol plin cu compoziție de chiftele ce așteaptă să fie modelate și băgate în cuptor), ci vă spun ce aș vrea să fac. Asta!

Iar cartea ce stă cuminte în speranța că îmi voi termina în timp decent treburile pe ziua de astăzi e: Iernile sufletului de Katherine May. Voi cum sărbătoriți? Ce mai citiți zilele astea?

În categoria creatie, sărbători, viata in cluj | Etichete , , , , | 4 comentarii

Ura noastră cea de toate zilele

Știați că o mulțime dintre cuvintele pe care le folosim zilnic se termină cu ură?

acritură, acupunctură, adâncitură, adunătură, agricultură, albitură, alură, anafură, amestecătură, anvergură, apicultură, armătură, armură, arsură, aură, aventură, avicultură

bătătură, băutură, bocănitură, bordură, bravură, bromură, broșură, bufnitură, bură

candidatură, caricatură, căldură, căzătură, centură, chiciură, cianură, ciupitură,ciutură, claviatură, clorură, codobatură, cotitură, crestătură, cultură, cură, curbură, cuvertură

dantură, dărăpănătură, dărâmătură, despicătură, dură,

editură

flamură, flendură, fiertură, figură, foșnitură, frământătură, fură,

garnitură, geamantură, gravură, gură,

icnitură, iodură, izbitură

îmbucătură, împletitură, începătură, îngrăditură, înjurătură, întorsătură, înțepătură, învățătură

legătură, lepădătură, lingură, literatură, lovitură,

marmură, matură, măgură, măsură, mătură, mieunătură, miniatură, miorlăitură, montură, mură, murătură, mușcătură

natură, negură

obrăznicătură, obscură, oftătură, osatură

pajură, partitură, păcură, pătură, picătură, pictură, pișcătură, pleoscăitură, plesnitură, pleură, prăjitură, prefectură, postură, procură, progenitură, prospătură, puericultură, pufnitură, pură, purpură,

ramură, răcitură, răcnitură, registratură,

saramură, săritură, scândură, scârțâitură, scobitură, scorbură, sculptură, scursură, scurtătură, secătură, semănătură, semnătură, sigură, singură, smintitură, smucitură, sorbitură, spărtură, sperietură, spintecătură, stârpitură, strânsură, stropitură, sură,

ștersătură, șură

tastatură, târâtură, temperatură, tevatură, tinctură, trăsură, tocătură, tochitură, tortură, tremurătură, tropăitură, tură, turnură,

vărsătură, verzătură, volbură,

uitătură, untură, ură, urzicătură, uscătură

zgură, zmeură,

Și că fără ele limba nu ar mai fi la fel?

În categoria creatie, Uncategorized | Etichete , , | 2 comentarii

Jocurile Olimpice de iarnă

foto: eurosport

Ieri au început laBeijing Jocurile Olimpice de iarnă (4.02-20.02.2022).

Deschiderea oficială a fost ieri și a fost o deschidere chiar frumoasă, nu se poate spune că China nu s-a străduit. Au pus accent pe sportivi, pe unirea dintre ei, pe tehnologie, dar nu s-au abținut nici de la a-și etala forța și disciplina militară, mai ales în momentul arborării steagului. De altfel, nici implicațiile politice nu au lipsit, deja toată lumea nu vorbea astăzi decât despre Rusia și China. China e la ea acasă și probabil va face o figură frumoasă. Rusia a a dus și ea mulți sportivi. Din păcate, dacă am înțeles corect, din cauza multor probleme legate de dopaj, sportivii ruși concurează sub steagul olimpic, nu sub steagul și imnul Rusiei. România a avut și ea o delegație frumoasă. M-am amuzat să văd că mulți comentatori spuneau că in 2022, delegația noastră stă sub semnul lui 22: are 22 de sportivi aflați pentru a 22-a oară la această competiție. Să le fie de bine! Iar referitor la delegații, momentul în care s-au prezentat a fost unul destul de mișto. Chiar dacă la jocurile de iarnă toată lumea e cu geacă groasă și pufoasă, a fost interesant de văzut că unele delegații chiar s-au străduit ca sportivii lor să arate cool și gros îmbrăcați.

foto: eurosport

Deși ieri a fost competiția generală, jocurile au început de miercuri. Au fost deja calificări pentru mai multe probe, inclusiv au inceput calificările la curling și la patinajul artistic.

Astăzi, o sportivă din Norvegia a câștigat prima medalie de aur de la aceste jocuri.

Ea este prima, dar nu singura. Și la patinaj viteză s-au obținut deja primele medalii ale olimpiadei.

La hochei feminin, Canada a câștigat în fața Finlandei.

A început frumoasa nebunie!

Eu mă bucur….

În categoria anotimpuri | Etichete , , | 2 comentarii

Început de februarie

imagine: facebook

Am intrat, cu Doamne-ajută, în a doua și cea mai scurtă lună din acest an. Prima nici nu știu când a trecut. Ianuarie s-a dus ca visul, mai ales că nu am avut vacanță și nu am avut timp așa mult de lucruri memorabile. Mai mult am furat câteva fărâme de timp să le facem memorabile. Paula a câștigat locul doi la un concurs cu participare internațională despre Sadoveanu. A fost premiată chiar de Ziua Unirii. Și cam atât cu realizările noastre pe ianuarie.

Februarie m-a prins cu garda jos. De ieri nu m-am simțit bine. Astăzi am aflta că am Covid. Oricum, Clujul a depășit 30 la mia de locuitori. Miniștrii ăștia deștepți care ne-au ținut anul trecut până în aprilie în casă când eram cu 3 la mie, acum, la 30 ne duc liniștiți la școală. Te întâlnești cu copiii, le dai fișe, îți dau caiete, fișe, tot felul, a doua zi afli că sunt bolnavi. De părinții care ii testează doar cu testele acelea simple de salivă și nu cu un test mai complicat, apoi ii trimit la școală, opțional îi țin o zi-două acasă, nici nu vreau să vorbesc. Ar fi prea lungă discuția. Sper să ieșim din asta bine cu toții.

Sănătate să aveți și zile frumoase!

În categoria anotimpuri | Etichete , | 8 comentarii